Termenul landmark, celebru în Fraternitate, desemnează o piatră de hotar aşezată pe pământ care delimita în Anglia proprietăţile agricole. Cuvântul este intraductibil, datorită conotaţiilor pe care le-a dobândit în limba engleză. El se asociază deopotrivă cu moştenirea, cu tradiţia, cu proprietatea inviolabilă şi cu esenţa (cu ceea ce face ca o structură să fie aşa şi nu altfel). A apărut târziu în literatura masonică, fiind utilizat abia de Anderson în 1723, în art. 39 din Regulamentul General cuprins în Constituţiile pe care le redactase. Pasajul, faimos astăzi, sună aşa: Every Annual Grand Lodge has an inherent Power and Authority to make new Regulations, or to alter these, for the real Benefit of this ancient Fraternity; Provided always that the old Land-Marks be carefully preserv’d […] (Fiecare Adunare anuală a Marii Loji are puterea şi autoritatea inerente de a redacta noi reguli, ori de a le schimba pe acestea, în beneficiul real al acestei antice Fraternităţi; cu condiţia ca întotdeauna vechile landmark-uri să fie păstrate cu grijă).

Acest art. 39 (XXXIX, în grafia autorului) va stârni o discuţie aprinsă în interiorul Primei Mari Loji, cu rezultatul că nicio Adunare generală anuală nu l-a aprobat. Chestiunea pusă în discuţie privea, însă, autoritatea de a face schimbări, deoarece Marea Lojă din Londra, ulterior denumită Marea Lojă a Angliei, cunoscută drept Marea Lojă Modernă, făcuse şi continua să efectueze schimbări, până într-atât încât va declanşa, după 1751, reacţia puternică a Anticilor, adică a masonilor legaţi de tradiţiile străvechi ale Fraternităţii. Când Anderson redactează a doua variantă a Constituţiilor, în anul 1738, el reface art. 39 în felul următor: All the Alterations, or new Regulations above-written are only for amending or explaining the old Regulations for the Good of Masonry, without breaking in upon the antient Rules of the Fraternity; still preserving the old Land-Marks; and were made at several Times, as Occasion offer’d by the Grand Lodge, who have an inherent Power of amending what may be thought inconvenient, and ample Authority of making new Regulations for the Good of Masonry […] (Toate modificările sau noile reguli scrise mai sus sunt făcute doar pentru a amenda ori a explica vechile regulamente spre binele Masoneriei, fără a afecta regulile antice ale Fraternităţii; păstrând în continuare vechile landmark-uri; şi s-au făcut de mai multe ori, după cum i s-a ivit ocazia Marii Loji, care are o putere inerentă de a amenda ceea ce pare neconvenabil şi autoritate amplă pentru a redacta noi regulamente spre binele Masoneriei). Astfel, constatăm că noţiunea de landmark se referea la ceva străvechi şi foarte important pentru autenticitatea demersului masonic, ceva diferit de vechile regulamente ori reguli, în sensul că acelea puteau fi modificate, deşi se păstrau „în continuare vechile landmark-uri”. Termenul pare de la sine înţeles pentru masonii englezi ai perioadei şi invocă respectabilitatea unei tradiţii de la care se revendică, pentru păstrarea legitimităţii, cei care schimbă în bună măsură scopul şi filosofia organismului posesor al respectivei tradiţii. Astfel, el e un termen al vremii schimbărilor şi este, deopotrivă, un termen al legitimităţii. El mai arată, totodată, că schimbările trebuiau să ţină cont de presiunea tradiţiei.

Un cuvânt ce invocă respectabilitatea unei tradiţii e un lucru foarte frumos şi nobil, dar greu de definit în coordonate exacte. Aceasta este tocmai situaţia landmark-urilor, pe care toată lumea le consideră imuabile, dar mulţi le descriu în diverse feluri şi, chiar, cu accepţiuni diferite.

În 1774, la 51 de ani de la întâia atestare masonică, termenul landmark e din nou aruncat în luptă. William Preston se ocupă de el intens, în Illustrations of Masonry, dar nu pentru a legitima schimbări, ci pentru a solicita prerogative în numele tradiţiei. Astfel, cuvântul landmark îşi capătă cel de-al doilea taler al balanţei: el poate deveni o armă de ripostă a tradiţiei contra schimbărilor. În felul acesta, atât Modernii (care legitimau noul), cât şi Anticii (care cereau revenirea la tradiţie) l-ar fi putut folosi cu râvnă egală. Totuşi, el apare rar în literatura sec. al XVIII-lea (William Preston este o excepţie). Iar atunci când apare, e considerat de la sine înţeles, adică nimeni nu-l explicitează.

Totuşi, subliniem, noţiunea trebuie să fi funcţionat în mentalitatea masonică anglo-saxonă, devreme ce în 1792 Marea Lojă Antică a Angliei îl foloseşte din plin în documentul prin care recunoaşte independenţa Marii Loji din Pennsylvania. Fraţii americani sunt felicitaţi pentru adeziunea la ancient and immutable landmarks of the order (anticele şi imuabilele landmark-uri ale ordinului), iar suveranitatea lor e limitată doar prin „imuabilele landmark-uri ale Breslei”. Exportul termenului landmark în SUA se va dovedi foarte important, căci tocmai în SUA, pe parcursul sec. al XIX-lea, se iveşte marea literatură asupra landmark-urilor.

La începutul sec. al XIX-lea, chestiunea landmark-urilor capătă amploarea unei probleme de conştiinţă,

Constitutia UGLE

iar Modernii, cei care generaseră termenul ca un acoperământ al schimbărilor, îi resimt acum contralovitura. Landmark-ul devine campionul tradiţiei. În 1809, sub presiunea acestui campion şi gata să recunoască justeţea poziţiei Anticilor, Modernii înfiinţează Lodge of Promulgation (Loja Promulgării), cu scopul de a dezvălui the Ancient Land Marks of the Craft (străvechile landmark-uri ale Breslei). Este un moment deosebit, deoarece, pentru întâia oară, exista speranţa unei dumiriri asupra conţinutului termenului. Pe data de 19 octombrie 1810, la aproape un an de la înfiinţare, Loja Promulgării conchide următoarele : the ceremony of Installation of Masters of Lodges is one of the two Landmarks of the Craft (ceremonia de instalare a Maeştrilor Venerabili ai Lojilor este unul din cele două landmark-uri ale Breslei). Până aici s-a mers cu dumirirea. Care este cel de-al doilea landmark, nu se spune; dar putem ghici. Toate indiciile conduc înspre credinţa în Marele Arhitect al Universului, devreme ce majoritatea listelor ulterioare îl aşează pe primul loc. Este interesant însă de remarcat că pentru masonii englezi din 1810 există numai două landmark-uri. Ceea ce, faţă de listele lungi de mai târziu redactate în America, vorbeşte de la sine despre labilitatea acestui concept zis neschimbabil.

Este indiscutabil că americanilor le-a revenit menirea şi efortul de a crea marea literatură a landmark-ului, însă am comite o nedreptate dacă n-am menţiona aici obstinaţia unui alt autor englez, dr. George Oliver, autorul a 24 de volume masonice între 1823-1863. Din păcate, dr. Oliver, un zelos naiv şi certamente prolix, a lărgit, mai degrabă, confuzia decât s-o risipească. Totuşi, numeroasele sale texte au rolul de a face publicitate termenului landmark şi de a-l menţine în discuţie imediată.

Pe parcursul sec. al XIX-lea, americanii devin şi se impun drept marii specialişti în landmark. Precum observă Henry Wilson Coil (Masonic Encyclopedia, 1996, p.360), The second half of the 19th century started with an almost pyrotechnic display of landmarks. (A doua jumătate a sec. al XIX-lea începe cu o izbucnire aproape pirotehnică a landmark-urilor). Prima Mare Lojă care s-a ocupat de problemă este Marea Lojă din Missouri. Aceasta numeşte un comitet, sub conducerea unui valoros autor, J.W.S. Mitchell, care va publica în anul 1850 o declaraţie prin care identifică landmark-urile cu Ancient Charges (Străvechile Îndatoriri) din Constituţia lui Anderson, ediţia 1723. Şase ani mai târziu, Marea Lojă din Minnesota alege să definească landmark-urile drept o listă de principii şi practici în 26 de puncte. Această metodă se va impune până în vremurile noastre, însă numărul de puncte ale diverselor liste diferă, câteodată semnificativ.

Astfel, au început să se alcătuiască liste cu landmark-uri, cea mai cunoscută fiind elaborată de Albert G. Mackey în 1858. Toate se refereau la realitatea instituită în 1717 şi conţineau deosebiri semnificative în organizare, ritual şi credinţă religioasă faţă de Constituţiile gotice. Dacă ne uităm la lista lui Mackey, de pildă, observăm că numai landmark-urile 1, 9, 10, 11, 14, 18, 22 şi 23 sunt şi ale erei operative, la care se pot adăuga 19 şi 20, cu observaţia importantă că nu se mai limitează doar la credinţa creştină în Sf. Treime, credinţa unică a Constituţiilor gotice. Aşadar, landmark-urile sunt axiome ale erei speculative, dar tocmai în ele găsim dovada descendenţei şi modul cum această descendenţă a evoluat spre propria-i viaţă.

GENERALE

Iată lista lui Mackey, în versiunea scurtă (adică fără discuţiile aferente fiecărui punct):

1. Modurile de recunoaştere.

2. Împărţirea Francmasoneriei simbolice/albastre în trei grade.

3. Legenda gradului trei.

4. Conducerea Fraternităţii de către un demnitar ce prezidează, numit Mare Maestru şi ales din rândurile Breslei. [Prin „Breaslă”, Craft, se denumeşte Francmasoneria albastră].

5. Prerogativa Marelui Maestru de a conduce orice întrunire a Breslei, oriunde şi oricând s-ar ţine ea.

6. Prerogativa Marelui Maestru de a oferi dispense pentru acordarea gradelor înainte de scurgerea perioadei regulare.

7. Prerogativa Marelui Maestru de a oferi dispense pentru deschiderea şi ţinerea lucrărilor lojilor.

8. Prerogativa Marelui Maestru de a face francmasoni la vedere [adică fără ritual de iniţiere].

9. Necesitatea pentru masoni de a se întruni în loji.

10. Conducerea lucrărilor masonice în lojă de un Maestru Venerabil şi doi Supraveghetori.

11. Necesitatea ca fiecare lojă, când se întruneşte, să fie bine acoperită [adică ferită de priviri sau prezenţe străine].

12. Dreptul fiecărui francmason de a fi reprezentat la toate Adunările generale ale Breslei şi de a da indicaţii reprezentanţilor săi.

13. Dreptul fiecărui francmason de a face apel la deciziile Fraţilor săi din lojă la Marea Lojă sau la Adunarea generală a francmasonilor.

14. Dreptul de vizitare: fiecare francmason are dreptul de a vizita orice lojă regulară şi de a participa la ţinutele ei.

15. Orice vizitator care nu este recunoscut de Fraţi sau măcar de unul dintre ei drept mason trebuie să se supună unui examen potrivit cu vechile obiceiuri.

16. Nicio lojă nu trebuie să se amestece în treburile altei loji sau să acorde grade unor Fraţi din alte loji.

17. Orice mason este supus jurisdicţiei masonice din zona unde domiciliază, chiar dacă nu ar fi membrul vreunei loji.

18. Un candidat trebuie să fie bărbat, nemutilat, născut liber şi de vârstă matură.

19. Credinţa în Dumnezeu ca Marele Arhitect al Universului.

20. Credinţa în învierea la o viaţă viitoare.

21. Cartea Legii trebuie să constituie o parte indispensabilă din dotarea fiecărei loji. [Conform propriei explicaţii a lui Mackey, Cartea Legii este cartea Sfântă a religiei Fraţilor dintr-o lojă].

22. Egalitatea tuturor francmasonilor.

23. Păstrarea secretului Instituţiei.

24. Fondarea unei Ştiinţe Speculative pe temeiul unei Arte Operative, folosirea simbolică şi explicarea termenilor proprii acelei Arte în scopul dobândirii învăţăturilor religioase sau morale.

25. Aceste landmark-uri nu pot fi niciodată schimbate, nimic nu poate fi scos din ele şi nimic nu le poate fi adăugat.

Lista lui Albert G. Mackey, aidoma tuturor suratelor sale, reflectă o viziune personală asupra Masoneriei şi a istoriei ei. Aproape totdeauna asemenea viziuni au fost depăşite de nivelul ulterior al cercetării. De pildă, în cazul lui Mackey, interesul şi prerogativele pe care le acordă Marilor Maeştri vin din convingerea pe care i-o inoculase dr. Oliver, că Marii Maeştri ar fi existat înaintea Marilor Loji. Astfel, toate listele de landmark-uri sunt amendabile. În 1888, Robert Freke Gould (mare istoric al Masoneriei, unul din fondatorii Quatuor Coronati) face o critică elocventă şi necruţătoare a listei lui Mackey, punct cu punct. Vom reţine aici doar ceea ce a zis despre punctul 25, că „aceste landmark-uri nu pot fi niciodată schimbate”: But they can be and they have been. It is true that real landmarks ought not to be changed. But who is to say what these are? (Dar pot fi şi au fost schimbate. Este adevărat că veritabilele landmark-uri nu trebuie schimbate. Dar cine poate spune care sunt acelea?). Ulterior, în 1961 şi 1996, Henry Wilson Coil pune practic la zid toate pretenţiile autorilor sau entităţilor de a impune liste cu landmark-uri, vorbind despre „cele şapte păcate mortale ale alcătuitorilor de landmark-uri”. Astăzi, invocarea obsesivă a „landmark-urilor” este apanajul Obedienţelor cu spirit provincial. Autorii contemporani cei mai valoroşi preferă termenul principii. Dar conştiinţa prezenţei unor axiome, a unor principii/dogme/cutume imuabile şi foarte vechi, numite landmark, nu a părăsit nicio clipă mentalitatea masonică.

ALE REGULARITĂŢII

La data de 4 septembrie 1929, Marea Lojă Unită a Angliei a redactat o listă de opt criterii de regularitate masonică, considerate de mulţi drept landmark-uri. Englezii, însă, le numesc Basic Principles for Grand Lodge Recognition. Acestea sunt integrate Constituţiei UGLE (Marea Lojă Unită a Angliei) şi sunt republicate anual în Anuarul editat de această entitate.

Iată lista:

1. Regularitatea originii, adică fiecare Mare Lojă trebuie să fi fost fondată regulamentar de către o Mare Lojă recunoscută sau de trei ori mai multe loji, constituite regular.

2. Credinţa în Marele Arhitect al Universului şi în Voinţa Sa revelată va fi o condiţie esenţială pentru admiterea membrilor.

3. Toţi Iniţiaţii trebuie să jure pe Cartea Legii Sacre sau înaintea acestei Cărţi deschise, unde se exprimă revelaţia din Ceruri la care individul ce urmează a fi iniţiat este, prin conştiinţa sa, legat irevocabil.

4. Marea Lojă şi toate lojile vor fi compuse în mod exclusiv numai din bărbaţi şi nicio lojă nu va întreţine raporturi masonice de nicio natură cu loji mixte sau cu Obedienţe care admit femei ca membre.

5. Marea Lojă va avea puteri jurisdicţionale suverane asupra lojilor plasate sub autoritatea ei; cu alte cuvinte, ea va fi o organizaţie cu proprie conducere, independentă, responsabilă şi care, numai ea singură, are autoritatea de a guverna Breasla sau Gradele Simbolice (Ucenic, Calfă şi Maestru) din Jurisdicţia sa; şi nu va depinde, nici nu va împărţi această autoritate cu vreun Consiliu Suprem sau cu vreo altă Putere ce ar revendica autoritatea ori controlul asupra acestor grade.

6. Cele trei Mari Lumini ale Francmasoneriei (respectiv Cartea Legii Sacre, Echerul şi Compasul) vor fi totdeauna expuse în timpul lucrărilor Marii Loji sau ale lojilor plasate sub autoritatea ei; cea mai importantă dintre cele trei este Cartea Legii Sacre.

7. Orice discuţie religioasă ori politică va fi absolut interzisă în loji.

8. Principiile Vechilor Landmark-uri, uzul şi cutumele Breslei vor fi strict respectate.

Comentând această listă, trebuie observat că punctul 8 face trimitere clară la „vechile landmark-uri”, ceea ce înseamnă că ele ar fi mai numeroase decât lista de faţă! Astfel, tocmai când ne aflăm în prezenţa unui document general admis în Masoneria regulară, constatăm că nici el nu clarifică chestiunea landmark-urilor.