Francmasoneria este un organism cu vocaţia universalităţii. Ea îşi îndeplineşte această vocaţie atât în limitele graniţelor unei naţiuni, cât şi depăşind acele graniţe. În al doilea caz, vorbim despre organizaţii masonice transnaţionale.

Actualmente, există trei tipuri de organizaţii transnaţionale ce pot fi puse în relaţie cu Francmasoneria: structuri masonice transnaţionale la nivel de organisme federative; structuri transnaţionale create de masoni, dar libere de orice obligaţii faţă de Masonerie; structuri masonice transnaţionale la nivel de loji individuale.

1. Structuri masonice transnaţionale la nivel de organisme federative

Sunt organizaţii la nivel mondial sau continental concepute pentru a încuraja dialogul, a facilita cunoaşterea, sau a rezolva probleme importante legate de viaţa masonică.

Conferinţa Mondială a Marilor Loji (World Conference of Masonic Grand Lodges)

Înfiinţată în 1995, această structură reuneşte Marile Loji regulare din întreaga lume. Activitatea ei este importantă mai ales datorită întrunirii anuale unde participă un număr impresionant de Mari Maeştri. Întrunirile aleg un preşedinte executiv cu mandat limitat, însă conducerea reală este asigurată de secretarul executiv. Actualul secretar executiv este Respectabilul Frate Thomas Jackson. În ianuarie 2010, dânsul i-a acordat un interviu lui Radu Comănescu, text pe baza căruia se poate înţelege ce este Conferinţa Mondială a Marilor Loji, dar nu numai atât.

Interviu cu Thomas Jackson

R.C.: Domnule Thomas Jackson, vreau să vă mulţumesc, deoarece v-aţi găsit timp pentru realizarea acestui interviu, prilej de a afla lucruri utile de la Dvs, căci  sunteţi un mare personaj al vieţii masonice contemporane. Sunteţi preşedintele unui organism masonic intitulat Conferinţa Mondială a Marilor Loji Masonice. Aşadar, poate ar fi bine să începem chiar cu această Conferinţă Mondială a Marilor Loji Masonice. Despre ce e vorba?

Thomas Jackson: Mai întâi, sunt secretar executiv al Conferinţei Mondiale, nu preşedinte. Conferinţa Mondială este o organizaţie care şi-a început activitatea în urmă cu 15 ani, pentru ca liderii Francmasoneriei universale să se poată aduna laolaltă, să se poată întâlni şi să discute probleme de interes comun, să elaboreze căi de a îmbunătăţi această societate în care trăim şi să ajute la o înţelegere mai bună a Francmasoneriei la nivelul lumii.

R.C.: Câte Mari Loji fac parte din Conferinţa Mondială?

Thomas Jackson: De fapt, nu există noţiunea de membru. Participarea la Conferinţa Mondială rămâne complet la latitudinea fiecărei Mari Loji. Avem cca 250 de Mari Loji în activitate. Un lucru pe care puţini oameni din afara Masoneriei îl înţeleg este că există o formă de Francmasonerie care se numeşte regulară, şi aceasta este forma adoptată de Marile Loji care participă la Conferinţa Mondială, dar mai există o grupă de Mari Loji, pe care noi le numim Mari Loji neregulare, care nu respectă neapărat protocoalele Masoneriei regulare.

Dificultatea cu care ne confruntăm la nivel mondial este că orice organizaţie îşi poate spune Francmasonerie, iar noi nu avem cum să ţinem acest lucru sub control. Una din marile probleme şi dificultăţi pe care trebuie să le rezolvăm la nivel mondial privitoare la organizaţia noastră este că oamenii din afară nu ştiu diferenţa dintre o mare lojă regulară şi una neregulară. Şi, din nefericire, în ţări precum România, astăzi există forme de Masonerie neregulară. Ele se manifestă public, iar publicul nu are cum să ştie dacă e vorba de Masonerie regulară, recunoscută, sau neregulară.

R.C.: Doresc să subliniez faptul că Marea Lojă Naţională din Romania, care este organismul masonic românesc regular, insistă asupra regularităţii de câte ori are ocazia, căci desigur confuzia nu e deloc benefică pentru Francmasonerie. Există structuri care-şi spun masonice, dar practică o artă coruptă, iar acest lucru este un pericol pentru Fraternitate şi pentru imaginea Fraternităţii. Prin urmare, să înţelegem că în Conferinţa Mondială este necesară regularitatea?

Thomas Jackson: Categoric. Pentru a fi invitat să participi, pentru a ţi se permite să participi la Conferinţa Mondială, trebuie să faci parte din Francmasoneria regulară. A fi în Francmasoneria regulară înseamnă a proveni din prima Mare Lojă, care a fost întemeiată în anul 1717 în Londra. Pentru a fi recunoscut ca regular, mai întâi trebuie să te tragi din acea Mare Lojă. În al doilea rând, orice nouă Mare Lojă trebuie instalată sau creată de o Mare Lojă regulară şi trebuie să respecte protocoalele Francmasoneriei regulare.

R.C.: Acum în România, precum ştiţi foarte bine, Marea Lojă Naţională numără 130 de ani de la întemeierea ei. 130 de ani şi totuşi sunt încă multe persoane aici, în România, care au o părere foarte proastă despre Masonerie. Unii cred că Masoneria se implică în conspiraţii mondiale ori locale, alţii se gândesc la satanism, la ritualuri îngrozitoare şi înfricoşătoare. Aşadar, există o imagine negativă, interesantă din punctul de vedere al istoriei mentalităţilor, dar dăunătoare pentru buna desfăşurare a lucrărilor şi a eforturilor Fraternităţii. Poate că ar fi momentul să ne spuneţi ceva despre Masonerie. Ce înseamnă Masoneria şi ce înseamnă Masoneria în lumea de azi?

Thomas Jackson: Din nefericire, aproape de la apariţia ei, Francmasoneria a fost acuzată de participare la planuri mârşave de control al guvernelor mondiale, de atitudini nesănătoase cu privire la chestiuni teologice. Iar noi ne-am luptat de-a lungul anilor să ne menţinem stabilitatea ca organizaţie dedicată bunăstării omenirii.

Dacă cineva vrea să se întrebe asupra validităţii şi a integrităţii Fraternităţii masonice, tot ce are de făcut este să cerceteze istoria Francmasoneriei şi a francmasonilor. Şi să noteze că nu există nicio ocazie în care Francmasoneria să fi participat la vreun plan care să o pună în situaţia de a deveni o organizaţie supremă mondială.

Dacă n-am face nimic altceva decât să ne uităm la marii conducători ai lumii libere, la numele acelor oameni care au clădit libertatea şi care erau francmasoni, ar fi dificil să acuzăm Francmasoneria de implicare în planuri de control al lumii. De exemplu, vreau să numesc câţiva oameni care au fost eroii patriei lor, care au luat parte la edificarea libertăţii şi a egalităţii. Bărbaţi precum George Washington în SUA, Simón Bolivar în America de Sud, San Martin în Argentina, O'Higgins în Chile, Kossuth în Ungaria, Giuseppe Garibaldi în Italia, Atatürk în Turcia, toţi au fost membri ai Fraternităţii masonice, toţi sunt eroi în ţările lor pentru efortul de a conduce bătălia, ca libertatea să existe.

Iar Francmasoneria nu şi-a schimbat raţiunea de a fi de-a lungul anilor. Scopul principal este de a lua oamenii buni pe care-i putem afla în societate şi de a-i face şi mai buni. Asta nu înseamnă că reuşim mereu să găsim numai oameni buni, nici nu înseamnă că reuşim mereu să-i facem şi mai buni, dar nu se poate nega, dacă privim la bărbaţii pe care tocmai i-am pomenit, că Francmasoneria trebuie să fi avut vreun rol, prin preceptele sale filosofice, în a-i determina pe aceşti bărbaţi să facă eforturile pe care le-au făcut în societăţile lor.

Este de înţeles, mai ales astăzi în Europa răsăriteană, unde v-aţi aflat sub atâta oprimare timp de mai multe decenii, că manifestaţi neîncredere faţă de orice entitate necunoscută care ar putea fi o ameninţare pentru libertatea popoarelor şi a ţărilor. În mod cert, România nu e ferită de o astfel de atitudine. Iar cele mai mari întrebări privind integritatea Francmasoneriei contemporane se găsesc, într-adevăr, în mintea cetăţenilor din ţările est-europene. Va dura până când veţi genera o formă de încredere, deoarece aţi trăit sub oprimare timp de atâtea decenii. În ţările care nu au trecut prin represiunea prin care aţi trecut voi, Francmasoneria poate fi mult mai deschisă, iar contribuţia ei la binele societăţii e mult mai recunoscută.

A insinua în vreun fel, aşa cum auzim de sute de ani, că Francmasoneria este o organizaţie care are scopul de a controla societatea umană la nivel mondial este ilogic, deoarece nu există entităţi masonice la nivel mondial. Fiecare ţară sau fiecare stat dintr-o ţară are propria Mare Lojă independentă. Nu există mecanisme la nivel mondial, nu există mecanisme la nivel naţional în ţări care au Mari Loji statale de a controla în vreun fel oarecare oamenii. Francmasoneria nu a dezvoltat niciodată un sistem de control al lumii, căci nu există autoritate masonică la nivel lumii.

R.C.: Trebuie să ne reamintim că datorită eforturilor masonice, putem afirma asta, omenirea a elaborat sisteme politice democratice şi Carta Drepturilor Omului. Acestea sunt tocmai o expresie a libertăţii opusă controlului absolut.

Thomas Jackson: Dacă Francmasoneria nu a fost chiar prima organizaţie care a practicat gândirea democratică, în mod cert este una dintre primele.

În ţara mea, în SUA, nu este nicio îndoială că Francmasoneria a jucat un rol major în perioada iluministă în crearea conceptului de democraţie. Făra Francmasonerie, în SUA este puţin probabil să fi avut forma de guvernare pe care o avem astăzi. Prin asta nu vreau să afirm că noi avem cea mai bună formă de guvernare din lume, pur şi simplu afirm că tocmai datorită mediului masonic s-a dezvoltat mentalitatea democratică care va deveni SUA.

R.C.: Da, este bine cunoscut şi la noi că SUA au un fundament masonic încununat de succes. Dar acum apare o nouă întrebare: de ce acest model masonic nu a cunoscut acelaşi succes şi în Europa? În Franţa, de pildă, a produs o mare revoluţie, care a generat teroarea şi o pleiadă de excese. În Rusia a creat bolşevismul, aripa de extremă stângă a activităţii politice. Prin urmare, cum putem explica faptul că Francmasoneria în Europa nu a avut acelaşi succes ca în SUA?

Thomas Jackson: Trebuie să nu uităm că atunci când SUA construiau conceptul de viaţă democratică, ele erau o ţară nouă. În Europa aveaţi deja forme bine definite de guvernare, aveaţi monarhii, aveaţi dictaturi. Fiecare ţară era deja condusă într-un fel sau altul. În America nu exista o conducere. Deci noi am putut începe cu începutul şi am putut dezvolta un sistem care era complet nou şi necunoscut pentru restul lumii şi am făcut exact asta. Stilul american de guvernare s-a născut în America, de aici vine, aici a crescut, aici s-a maturizat şi aici a cunoscut succesul.

Aceasta nu înseamnă că guvernele europene nu au avut de câştigat de pe urma Francmasoneriei. Mă îndoiesc foarte tare că guvernele europene de azi ar exista în forma în care sunt dacă nu ar fi suferit influenţele gândirii masonice.

R.C.: Putem afirma că însăşi UE se ridică pe schele masonice, chiar schele masonice evidente.

Thomas Jackson: Poate nu în ceea ce priveşte implicarea propriu-zisă a francmasonilor, dar în mod sigur influenţa acestui mod de gândire a marcat UE.

Mi se pare foarte interesant, am cercetat vreme îndelungată Francmasoneria. Sunt membru de 47 de ani şi în ultimii 30, Masoneria a devenit aproape o profesiune pentru mine, căci mi-am dedicat întreaga viaţă Francmasoneriei. A devenit meseria mea când am devenit Mare Secretar al Marii Loji din Pennsylvania, timp de 22 de ani, iar apoi, la Conferinţa Mondială, unde mă aflu de 13 ani. Dar ceea ce m-a impresionat este că Francmasoneria este destul de influenţată de mediul în care trăieşte. Acolo unde provocările se ascut, Francmasoneria devine mai puternică. Deşi în ţările unde există Masonerie, ţara are un rol mare în definirea stilului adoptat de Masoneria respectivă, totuşi am descoperit că în Rusia lucrurile s-au petrecut pe dos. Mai degrabă, Francmasoneria avusese un rol important în modelarea ţării, decât ţara în modelarea Francmasoneriei. Este ceva unic. Procesul s-a oprit când Francmasoneria a fost interzisă acolo. Acum avem din nou Masonerie în Rusia.

Eu aş recomanda tuturor Mari Loji est-europene să înţeleagă că va dura până când se va reclădi încrederea în ţările lor. Ar fi o greşeală să ne mişcăm prea brusc, ori prea repede. Oamenii trebuie să înţeleagă raţiunile Francmasoneriei.

Scopul nostru rămâne acela de a lua un om bun şi de a-l face mai bun. Să sperăm că acel om mai bun se va implica şi va reuşi să-şi influenţeze ţara. Am învăţat şi am reliefat permanent un lucru: că Francmasoneria este o organizaţie care nu se implică în mişcări politice. Asta nu înseamnă că francmasonii nu se pot implica. În SUA, noi ne mândrim cu faptul că 14 preşedinţi au fost francmasoni. Eu sper că şi masonii din Europa Răsăriteană se vor implica în ţările lor. Sper că aceşti oameni, pe care-i facem mai buni, vor îndruma societatea civilă.

R.C.: Deja mi-aţi răspuns aproape la ultima întrebare, căci vroiam să vă întreb: care credeţi că este viitorul Francmasoneriei, în primul rând în Europa? Mi-aţi spus deja mai multe lucruri, dar eu vă pun totuşi întrebarea, deoarece mă interesează. Avem de-a face cu o organizaţie care, precum aţi amintit, ia un om bun şi-l face mai bun, iar pe de altă parte, avem de-a face cu o rezistenţă a publicului, care merge până acolo încât în ziarele naţionale, masonii sunt expuşi public, iar dacă sunt politicieni, nu sunt numai expuşi, ci şi incriminaţi, doar din pricină că sunt masoni, ceea ce este şocant. Această mentalitate, trebuie să dispară pentru că e foarte greşită. Deci iată că vă pun întrebarea: cum vedeţi viitorul Francmasoneriei în Europa de Est?

Thomas Jackson: Vă trimit din nou la acei oameni pe care i-am numit mai devreme, care au jucat un rol major în societăţile lor, care erau francmasoni şi care au condus bătălia pentru libertate şi egalitate. Totodată, adversarii lor au fost dictatori, despoţi. Deci cei mai mari duşmani ai Francmasoneriei sunt personaje precum Hitler, Stalin, Mussolini, Franco, Khomeini. Ei au aceeaşi structură şi se opun Fraternităţii, deoarece nu doresc libertatea de gândire în societăţile lor.

Cât priveşte Europa de Est, eu tot afirm în ultimii şase ani că sunt convins că marele viitor al Francmasoneriei se află în Europa de Est şi în Africa, pur şi simplu, deoarece în Africa abia acum începe să-şi facă simţită influenţa; în Europa de Est, deoarece Marile Loji sunt acum instalate sau reinstalate, în condiţii care au lipsit decenii în şir. Înţeleg lipsa de încredere, deoarece o organizaţie precum Francmasoneria poate fi privită cu neîncredere în Europa de Est, pur şi simplu pentru că nu este înţeleasă. Iar când nu înţeleg, acei cetăteni care au trăit în condiţiile în care aţi trăit aici, se opun în chip firesc.

Este ceva nou, ceva ce ei nu pricep, iar când apare o lipsă de înţelegere, apare o lipsă de încredere. Sunt însă ferm convins că marele viitor al Fraternităţii masonice se află în zonele instabile ale lumii. Realistic vorbind, în Europa de Est şi în ţările africane, care sunt mai instabile decât civilizaţiile occidentale ce există de sute şi sute de ani.  

Clădirea încrederii necesită timp. Procesul înţelegerii organizaţiei necesită timp. Dar dacă ne uităm în jur, observăm că istoricii de azi au început să recunoască rolul şi influenţa francmasonilor în evoluţia societăţilor civile din lume. Abia în ultimii 20 de ani istoricii şi-au dat seama că aceste organizaţii au avut o influenţă majoră în evoluţia societăţilor civile, iar Francmasoneria îşi ia acum locul în cărţile de istorie.

Interviu realizat de Radu Comănescu în data de 21.01.2010, în Bucureşti

Asociaţia Masonică Internaţională

A fost creată pe data de 19 octombrie 1921, în urma unui Congres masonic internaţional care s-a ţinut la Geneva la iniţiativa şi sub patronajul Marii Loji Alpina. Este una din cele mai puternice încercări de a depăşi Marea Schismă a Franc-Masoneriei Universale, ruptura dintre Obedienţele regulare anglo-saxone în frunte cu Marea Lojă Unită din Anglia şi cele neregulare europene în frunte cu Marele Orient de Franţa. Acţiunea a fost concepută de un mare francmason al sec.XX, Édouard Quartier La Tente, profesor de teologie şi Mare Maestru al Marii Loji Alpina, care avea deja o certă experienţă în construirea organismelor masonice internaţionale, căci la 1 ianuarie 1903 crease Biroul Internaţional al Afacerilor Masonice.

La Tente observase rapid cât de favorabile erau circumstanţele externe: la sfârşitul Primului Război Mondial, deci după anul 1919, un veritabil entuziasm masonic cuprinsese lumea civilizată. El a reuşit să strângă un grup masonic impresionant la Geneva: Marele Orient şi Marea Lojă din Franţa, Marele Orient şi Marea Lojă din Spania, Marele Orient de Italia, Marele Orient de Belgia, Marele Orient lusitan, Marele Orient din Viena, Marea Lojă din Luxemburg, Marea Lojă din Polonia, cele două Mari Loji din Cehoslovacia, toate Obedienţele din Turcia, Grecia, Ungaria, Bulgaria şi Egipt, Marea Lojă germană Zur Sonne, câteva Obedienţe latino-americane, Marele Orient al Ţărilor de Jos, Marea Lojă din New York şi, bineînţeles, Marea Lojă Alpina. Importanţa reală a grupului venea din participarea reprezentanţilor Marii Loji din New York, Drept Respectabilii Fraţi Townsend Scudder (Mare Maestru din trecut) şi Arthur Tompkins (Mare Maestru adjunct).

Conform lui Coil (Masonic Encyclopedia, 1996, p.330): they reported to their Grand Lodge in 1922 that the purposes were to have an agency through which all Grand Bodies were enabled to transact business with each other and obtain facts first-hand irrespective of fraternal recognition, and to eliminate female orders from the association, to encourage the mutual recognition of territorial jurisdictions, each Grand Lodge maintaining its own sovereignity, and to see that the association did not interfere in matters outside its own organization and functions. (ei au raportat Marii lor Loji în 1922 că scopurile erau de a avea o agenţie prin intermediul căreia toate Marile Organisme să poată derula afaceri între ele şi să obţină date la prima mână indiferent de gradul de recunoaştere fraternă [adică indiferent de starea de regularitate – n.m.], iar ordinele feminine să fie eliminate din asociaţie, să se încurajeze recunoaşterea mutuală a jurisdicţiilor teritoriale, fiecare Mare Lojă menţinându-şi suveranitatea; şi să se aibă grijă ca asociaţia să nu intervină în chestiuni care sunt în afara organizării şi funcţiilor ei).

Congresul din octombrie 1921 aduna, astfel, laolaltă entităţi masonice regulare şi neregulare, un posibil pas uriaş pe calea refacerii unităţii Franc-Masoneriei Universale. Cu acel prilej s-a votat Constituţia noii Asociaţii, singura problemă importantă fiind invocarea Marelui Arhitect al Universului. Marele Orient de Franţa şi Marea Lojă din Luxemburg s-au opus pomenirii Marelui Arhitect, dar nu au avut succes. Édouard Quartier La Tente a fost ales secretar al Asociaţiei Masonice Internaţionale, iar sediul central a rămas în Geneva.

Organizaţia a început să lucreze efectiv de la 1 ianuarie 1922. În declaraţia de principii a acestei Asociaţii se preciza: Franc-Masoneria, instituţie tradiţională, filantropică şi progresistă, bazată pe acceptarea principiului că toţi oamenii sunt fraţi, are ca obiect căutarea adevărului, studiul şi practica moralei şi a solidarităţii; ea lucrează la ameliorarea morală precum şi la perfecţionarea intelectuală a umanităţii. Ea are ca principiu toleranţa mutuală, respectul celorlaltora şi respectul de sine, libertatea conştiinţei. Ea are ca datorie să extindă la toţi membrii Umanităţii legăturile fraterne ce unesc francmasonii pe toată suprafaţa Globului. Totuşi, universalismul va eşua în punctul lui esenţial: cele mai importante Obedienţe regulare membre ale Asociaţiei, Marea Lojă din New York şi Marele Orient al Ţărilor de Jos, se retrag relativ repede, în anul 1923. Dicţionarul coordonat de Ligou, prin articolul scris de Charles-Henry Chevalier, susţine că atitudinea americanilor ar fi fost influenţată de dezamăgirea opiniei publice din SUA faţă de efectele implicării în Primul Război Mondial. Este însă clar că atitudinea Marii Loji Unite din Anglia şi a majorităţii Marilor Loji nord-americane, care priveau cu reticenţă (dacă nu chiar cu ostilitate) Asociaţia Masonică Internaţională, a avut un cuvânt hotărâtor. Astfel, în 1923, constatăm că ţelul major al Asociaţiei este pierdut. Entitatea număra, totuşi, 38 de puteri masonice (vezi termenul) şi a prosperat ca număr, primind cereri de aderare din România, Danemarca şi majoritatea statelor latino-americane.

În anul 1925 moare Édouard Quartier La Tente, iar organismele masonice internaţionale pe care le patrona resimt din plin pierderea. Asociaţia Masonică Internaţională, complet lipsită de sprijinul Obedienţelor anglo-saxone, se va dovedi incapabilă de a stăvili valul antimasonic care pune stăpânire pe Europa; rând pe rând, importanţi membri ai săi intră în adormire sau se retrag în exil. La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în pofida opoziţiei Obedienţelor franceză, luxemburgheză şi spaniolă (în exil), Marea Lojă Alpina a propus dizolvarea Asociaţiei Masonice Internaţionale. Marele Orient al Belgiei a aprobat propunerea şi, deoarece la data respectivă aceştia erau membrii principali în activitate, Asociaţia Masonică Internaţională s-a autodizolvat. În literatura masonică, organismul apare adesea notat cu abrevierea A:.M:.I:..

2. Structuri transnaţionale create de masoni, dar libere de orice obligaţii faţă de Masonerie

Sunt organisme create de masoni, dar ţinute în afara jurisdicţiei masonice. Cele mai interesante provin din frustrarea unor membri cu orizont global faţă de actuala retragere a Francmasoneriei de la cârma destinelor lumii civilizate.

Grupul Bilderberg

Grupul Bilderberg si teoria conspiratiei

Grupul Bilderberg este unul din marii candidaţi la rolul de personaj principal în actualele teorii ale conspiraţiei. Numele vine de la hotelul Bilderberg de lângă localitatea Arnhem din Olanda, unde, între 29 şi 31 mai 1954 s-au întâlnit 50 de delegaţi din 11 ţări vest-europene împreună cu 11 delegaţi din SUA cu scopul de a impune o strategie numită atunci „atlanticism”, cooperarea politică, economică şi militară dintre Occident şi Statele Unite ale Americii.

La ora respectivă ideile comuniste brăzdau adânc sufletul Europei, iar propaganda sovietică înregistra succese clare, inclusiv ştiinţifice şi tehnologice (programul explorării spaţiului cosmic). În acel moment, un mare om politic polonez în exil, Jósef  Hieronim Retinger, i-a propus prinţului Bernhard al Olandei constituirea unui grup de influenţă americano-european pentru a contracara pericolul sovietic. Prinţul Bernhard i-a cooptat pe Primul-ministru belgian Paul van Zeeland, pe Paul Rijkens, preşedintele Unilever şi pe Walter Bedell Smith, şeful CIA. Astfel s-a decis adunarea unui grup de influenţă majoră format din politicieni, bancheri, oameni de afaceri, militari, membri ai serviciilor secrete şi proprietari de trusturi media, structurat într-un Comitet Director (Steering Committee) cu caracter permanent şi o listă de invitaţi stabilită pe principiul delegaţilor perechi: doi delegaţi din fiecare ţară, reprezentând orientările conservatoare şi liberale. Prinţul Bernhard a devenit primul preşedinte al Comitetului Director, iar Jósef  Hieronim Retinger a fost ales primul Secretar General Onorific (Honorary Secretary General). La prima întâlnire, cea din mai 1954, grupul a adoptat numele hotelului Bilderberg. Tot atunci s-a decis crearea unui grup de consultanţă (advisory group) şi un calendar de întruniri anuale. Comitetul Director şi grupul de consultanţă sunt singurele structuri cu membri permanenţi din grupul Bilderberg.

Reuniunile grupului nu sunt accesibile nici publicului, nici presei, iar în variate ocazii s-a putut face o legătură între acţiunile sale şi evenimente ori numiri care au afectat istoria lumii civilizate. Astfel, este lesne de înţeles că grupul Bilderberg a ajuns subiect major al teoriilor conspiraţiei.

Hotelul Bilderberg

Este, de altminteri, la mintea cocoşului că acei oameni importanţi nu se întâlnesc pentru a pierde vremea în discuţii sterile; singura chestiune nelămurită fiind până unde se întinde controlul şi influenţa reală a organizaţiei. În acest sens, există două mărturii importante, cea a lui Denis Winston Healey, politician laburist englez şi membru al Comitetului Director (citat pe 10 martie 2001 de Jon Ronson într-un articol din The Guardian, intitulat Who Pulls the Strings?) şi cea a actualului preşedinte al Comitetului, Étienne Davignon, politician belgian şi fost vicepreşedinte al Comisiei Europene. Denis Healey zicea: To say we were striving for a one-world government is exaggerated, but not wholly unfair. Those of us in Bilderberg felt we couldn't go on forever fighting one another for nothing and killing people and rendering millions homeless. So we felt that a single community throughout the world would be a good thing. (A zice că ne zbatem pentru guvernul unic mondial este exagerat, dar nu total incorect. Noi, cei din Bilderberg am simţit că nu putem să continuăm să ne batem între noi la nesfârşit pentru nimic şi să ucidem oameni şi să lăsăm milioane de persoane fără adăpost. Aşadar am simţit că o comunitate unică mondială ar fi un lucru bun). Iar Étienne Davignon adaugă în 29 septembrie 2005, la BBC: When people say this is a secret government of the world I say that if we were a secret government of the world we should be bloody ashamed of ourselves. (Când oamenii spun că acesta este guvernul secret mondial, eu spun că dacă am fi un guvern secret mondial ar trebui să ne fie foarte mare ruşine de noi). Într-adevăr, grupul Bilderberg, în opinia mea, nu poate fi încă denumit guvernul mondial din umbră, deoarece zone întregi ale lumii rămân impredictibile. Dar el modelează lumea, în sensul globalizării, pentru a o face accesibilă unui guvern mondial în viitorul mai mult ori mai puţin îndepărtat. Pe de altă parte, precum s-a văzut recent (culpa bancherilor în criza anilor 2008-2010), există o problemă cu interesele particulare ale membrilor grupului, care uneori rămân prea particulare pentru a se integra unei strategii mondiale. Eşecurile grupului Bilderberg se reliefează a fi la fel de spectaculoase precum reuşitele.

În ce măsură se raportează grupul Bilderberg la Masonerie? Conform lui Olimpian Ungherea (DEX Masonic, vol.1, Ed. Phobos, Bucureşti, 2007), atât Retinger, geniul fondator, cât şi Davignon, actualul preşedinte, sunt masoni. În egală măsură, îi găsim implicaţi în marea arhitectură a Uniunii Europene. Unii ar trage de aici concluzia că Uniunea Europeană şi grupul Bilderberg sunt, deopotrivă, emanaţii ale Francmasoneriei. Realitatea rămâne mult mai complexă. Retinger, de pildă, a gândit grupul Bilderberg tocmai deoarece nu mai avea încredere în eficienţa şi hotărârea Masoneriei. El a folosit, aşadar, valori ale mentalităţii masonice pentru a construi o altă organizaţie, mult mai puternică şi mai eficientă decât Masoneria. Ceva similar găsim şi în procesul de formare al Uniunii Europene: forţe mai decise şi mai riguros structurate decât Masoneria folosesc mari valori masonice pentru a construi o operă gândită de strategii Fraternităţii, deoarece Fraternitatea nu mai era capabilă de o asemenea construcţie. Prin urmare, apariţia şi succesul grupului Bilderberg sunt, de fapt, dovezi clare ale stagnării şi îmbătrânirii Francmasoneriei vest-europene după Cel de-al Doilea Război Mondial.

3. Structuri masonice transnaţionale la nivel de loji individuale

O formă foarte interesantă şi foarte viabilă azi a organismelor masonice transnaţionale o constituie crearea unei comunităţi de loji individuale din diverse ţări, pe baza existenţei unor interese comune, uneori pe baza existenţei unei titulaturi comune. Astfel, de pildă, Comunitatea Lojilor Europa, constituită în anul 2008 la iniţiativa unor Fraţi din Italia, adună lojile regulare ce au în titulatura lor numele de Europa. Această Comunitate cuprinde acum 11 loji din opt ţări, iar secretarul ei executiv este un Respectabil Frate din România.

Asemenea structuri permit contacte interfraterne intense, construind încredere şi un real spirit european. De obicei, ele lucrează printr-o adunare anuală cu caracter de simpozion, însă pot genera sau pot participa la orice alt eveniment de interes.