Constituţiile gotice, inclusiv cele ale lui Anderson, propun o origine fabuloasă a Fraternităţii, legând-o strâns de principalele personaje ale Bibliei ebraice, de la Adam la Zorobabel, dar şi de mari figuri ale lumii greco-latine, precum Thales, Pitagora, Euclid,  Arhimede, Octavian Augustus, ori Vitruvius. Numele sub care Masoneria e pomenită în această istorie fabuloasă este Geometrie, iar începutul Constituţiilor lui Anderson din 1723 rămâne edificator pentru atare tendinţă: „Adam, primul nostru părinte, creat după chipul lui Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului, trebuie să fi avut scris în sufletul său meşteşugul artelor liberale, în special al geometriei.” La un moment dat, în sec. al XVIII-lea, s-a ivit în Anglia o Francmasonerie zisă „antediluviană”, al cărei manuscris fu redactat de un anume Lewis Giblin (numele e simbolic, desigur) şi care susţinea că îşi trage ştiinţa de la cele două coloane pe care Lamech şi urmaşii săi ar fi scris întreaga ştiinţă a lumii, ca să o salveze de distrugere. (Legenda gotică afirmă că Lamech nu ştia cum va veni distrugerea, prin foc ori prin apă, aşa că a realizat două coloane, una rezistentă la foc, cealaltă rezistentă la apă). Un alt mare personaj al legendelor masonice este Noe, care a dat şi el Francmasoneria lui, numită noahită, dar care e interesant mai ales prin geneza din 1725 a legendei gradului 3 (precum vom vedea).

E interesant de observat că primele Constituţii gotice nu se refereau la templul lui Solomon ca edificiu ideal, ci la turnul Babel. Ne întâlnim cu turnul Babel (numit „turnul din Babilon”) încă de la cel mai vechi document al Constituţiilor gotice, ms. Regius: You may hear as I do read,/ That many years after, for great dread/ That Noah’s flood was all run,/ The tower of Babylon was begun,/ As plain work of lime and stone,/ As any man should look upon;/ So long and broad it was begun,/ Seven miles the height shadoweth the sun./ King Nebuchadnezzar let it make/ To great strength for man’s sake,/ Though such a flood again should come,/ Over the world it should not nome;/ For they had so high pride, with strong boast,/ All that work therefore was lost;/ An angel smote them so with divers speech,/ That never one knew what the other should reche. (Poate veţi auzi aşa cum eu citesc/ Că după mulţi ani, din pricina marii spaime,/ Odată ce potopul lui Noe a trecut,/ Turnul din Babilon a fost început/ Ca o lucrare vădită de var şi piatră,/ Fiecare om ar trebui să o vadă;/ Atât de lung şi de lat a fost început,/ Înălţimea lui de şapte mile umbrea soarele./ Regele Nebucadneţar a îndemnat facerea lui/ Aşa de puternic pentru binele omenirii,/ Chiar dacă ar mai veni vreun atare potop vreodată,/ Să nu poată covârşi lumea;/ Din pricină că ei au arătat o mândrie aşa de mare, cu lăudăroşenie multă,/ Toată acea lucrare s-a pierdut;/ Un înger i-a lovit dându-le graiuri atât de diferite,/ Încât nimeni nu mai ştia ce-ar fi putut face celălalt.) Ms. Cooke (sec. XV, a doua Constituţie gotică) face deja paşi importanţi în legenda masonică: „Fiecare cronică şi istorie şi mulţi alţi scriitori şi în special Biblia relatează zidirea turnului Babel; şi este scris în Biblie, Geneza, cap.10, cum Ham, fiul lui Noe, l-a născut pe Nimrod care a fost un viteaz pe pământ şi s-a făcut puternic, precum un uriaş. El a fost un rege mare, iar începutul regatului său era însuşi Regatul Babilonului şi Arach [Erek] şi Achad [Akad] şi Calneh [Kal’neh] şi ţara Şinar [Şinăār]. Şi acelaşi Ham a început turnul Babel şi i-a învăţat pe lucrătorii săi Meşteşugul Masoneriei, şi avea cu el numeroşi masoni, peste 40000, şi îi iubea şi îi ţinea la mare cinste. Şi este scris în Polychronicon şi în Maestrul Istoriei şi în alte istorii, iar mai presus de toate Biblia dă mărturie în acelaşi capitol 10, precum stă scris, că Aşur [Aşşur] care era înrudit îndeaproape cu Nimrod a ieşit din ţara Şinar şi a construit cetatea Nineveh şi Plateas şi multe altele. Căci este scris „De terra illa” [în ebraică Min-hāāreţ hāhiv’; „Din pământul acela”]. Este un lucru de bun-simţ să spunem limpede cum şi în ce fel s-au pus bazele îndatoririlor [regulamentului] Breslei Masonilor şi cine i-a pus numele de Masonerie. Şi trebuie să ştiţi că se afirmă şi este scris în Polychronicon şi în Methodus, Episcopul şi Martirul, că Aşur care era un stăpânitor valoros din Şinar a trimis la Nimrod regele ca să-i trimită Masoni şi lucrători din Breaslă ca să-l ajute să-şi ridice cetăţile pe care vroia să le ridice. Şi Nimrod i-a trimis 3000 de masoni. Iar pe când ei erau gata să plece şi să se aştearnă la drum, el i-a chemat dinainte-i şi le-a zis: «Voi trebuie să mergeţi la vărul meu Aşur să-l ajutaţi să construiască o cetate, dar aveţi grijă să vă conduceţi cu chibzuinţă, iar eu vă voi da un Hrisov cu îndatoriri [termenul englezesc Charge este celebru în istoria Franc-Masoneriei] care să fie spre folosul meu şi al vostru. Când veţi ajunge în acel ţinut, aveţi grijă să vă purtaţi cu vrednicie faţă de el, ca şi cum v-aţi purta faţă de mine, să vă lucraţi Meşteşugul cu cinste şi să luaţi o plată rezonabilă pentru lucrul vostru, atât cât meritaţi. Iubiţi-vă unii pe alţii ca şi cum aţi fi fraţi şi rămâneţi uniţi în orice împrejurare. Cel care se pricepe mai bine să-şi ajute tovarăşul şi luaţi aminte ca purtarea voastră între voi şi faţă de stăpânul vostru să-mi facă cinste şi să primesc mulţumiri pentru că v-am trimis şi v-am învăţat Meşteşugul». Iar ei au primit hrisovul de la el, care le era stăpân şi maestru şi au mers la Aşur şi au zidit cetatea Nineveh în ţinutul Plateas şi de asemenea alte cetăţi care se numesc Calah şi Resen, care este o cetate mare între Calah şi Nineveh. Şi în acest fel Meşteşugul Masoneriei a fost instituit pentru prima dată şi reglementat ca ştiinţă.” Să privim puţin acest amplu text din sec. al XV-lea.

Este limpede că el plasează originea Masoneriei în timpurile zidirii turnului Babel, care ar deveni, astfel, clădirea arhetipală a Fraternităţii. Aşadar, în timpuriul istoriei masonice, turnul Babel umbreşte Templul lui Solomon, în sensul în care originea artei masonice se află în efortul ridicării turnului Babel. Acest fapt poartă, însă, un pericol major: turnul Babel este un simbol al mândriei deşarte, un moment de tensiune dintre omenire şi Dumnezeu. Dacă originea Masoneriei se află acolo, atunci e de aşteptat ca respectiva tensiune să se fi încorporat în chiar esenţa artei masonice! Pe de altă parte, textul manuscrisului Cooke conţine o neaşteptată inadvertenţă: Ham nu a fost tatăl lui Nimrod, ci bunicul lui. Este imposibil ca autorul textului să nu fi ştiut acest lucru, deoarece, altminteri, el dovedeşte o foarte bună cunoaştere a textului Vulgatei (Biblia latină), din care chiar citează. Aşadar, autorul a dorit să accentueze în mod deosebit prezenţa lui Ham, lucru ce devine notoriu atunci când citim că acelaşi Ham a început turnul Babel şi i-a învăţat pe lucrătorii săi Meşteşugul Masoneriei. Conform Genezei 10;25, unii savanţi (vezi New Bible Dictionary, 1962) susţin că zidirea turnului Babel s-ar fi petrecut pe vremea lui Peleg, stră-stră-strănepotul lui Sem (care era frate cu Ham), deci la câteva generaţii după moartea lui Ham. Ne aflăm în faţa unor anacronisme, menite să propulseze în prim plan figura lui Ham. De ce oare? Prima explicaţie care ne vine în minte este că Ham a fost strămoşul comun al egiptenilor şi al babilonienilor, deci textul manuscrisului Cooke ascunde convingerea autorului său că Masoneria provine de la tatăl arhetipal al celor mai vechi civilizaţii care au avut nu numai vocaţia, ci obsesia construcţiilor monumentale. Ulterior, însă, figura arhetipală a lui Ham se estompează în textele masonice, iar Constituţia din 1723 a lui Anderson mută centrul de greutate pe Noe: „Noah şi cei trei fii ai săi, Jafet, Şem şi Ham, toţi adevăraţi masoni, au trecut cu ei peste Potop tradiţiile şi artele Antediluvienilor şi le-au comunicat plenar urmaşilor lor; căci, la aproape 101 ani după Potop, găsim un mare număr dintre ei, dacă nu întreaga rasă a lui Noe, în valea Şinar, angajaţi să construiască o cetate şi un turn mare, ca să le rămână numele şi să preîntâmpine împrăştierea lor. Şi deşi ei şi-au ridicat opera până la o înălţime monstruoasă, iar prin mândria lor deşartă L-au provocat pe Dumnezeu să le amestece proiectele, amestecându-le limbile, ceea ce a dus la împrăştierea lor; totuşi priceperea lor în masonerie nu poate rămâne neapreciată, căci şi-au petrecut peste 53 de ani lucrând la acea operă prodigioasă, iar, după împrăştierea lor, au dus puternicele lor cunoştinţe cu ei pe meleaguri îndepărtate, unde le-au întrebuinţat cu folos la aşezarea regatelor lor, comunităţilor şi dinastiilor. Şi, deşi după aceea s-au pierdut în cele mai multe părţi ale pământului, ele [cunoştinţele] s-au conservat cu precădere în Şinar şi Assiria, unde Nimrod, fondatorul acelei monarhii, după împrăştiere, a construit mai multe cetăţi splendide precum Erek, Accad şi Calneh, în Şinar; de unde apoi a plecat în Assiria şi a zidit Nineveh, Rehobot, Caleh [Calah] şi Rhesin [Resen].” Textul lui Anderson este ultimul cuvânt al Masoneriei în legătură cu importanţa turnului Babel şi cu rolul mitic al personajelor pomenite în capitolul 10 din Geneză. În anii care vor veni, cronograful redactat de Anderson pe baza Constituţiilor gotice va fi supus unor critici nimicitoare în Masoneria speculativă şi va îngropa sub ruinele sale povestea turnului Babel. Cu toate acestea, epoca antediluviană şi figura arhetipală a lui Noe rămân în legendele masonice. Epoca antediluviană e considerată epoca de aur a veritabilelor cunoştinţe masonice, iar, prin consecinţă, Noe devine păstrătorul suprem al acestor cunoştinţe. Este aproape sigur că noahismul (revendicarea de la cunoştinţele lui Noe) s-a datorat modului în care James Anderson expune mitologia Constituţiilor gotice. Cât priveşte textul propriu-zis al Constituţiei de la 1723, ar trebui să discutăm mai întâi chiar asupra lecturii biblice. Căci dr. Anderson cunoştea varianta care traduce ebraicul Min-hāāreţ hāhiv’ yāţā’ Aşşur (Geneza 10;11) prin „Din pământul acela el [Nimrod] trecu în Aşşur”, în loc de „Din pământul acela a ieşit Aşşur”, ceea ce-l transformă pe Aşşur, fiul lui Şem [varianta română tradiţională e Sem], într-un ţinut (savanţii nu s-au pus nici azi de acord asupra traducerii corecte)! Oricum se vede limpede că Ham nu se mai află în prim plan, iar convingerea fermă a Constituţiilor gotice, că Nimrod a dat primul Hrisov cu îndatoriri pentru breasla masonilor, a dispărut. Persistă, însă, străvechea convingere că turnul Babel este întâia capodoperă a Masoneriei. Ulterior, această idee veche de sute de ani a fost redusă la tăcere şi, după expresia lui Coil (Masonic Encyclopedia, 1996), now the subject is scarcely ever mentioned (acum subiectul abia de mai e pomenit). Totuşi, nimeni nu poate pricepe esenţa spiritului masonic dacă ignoră fascinaţia turnului Babel.

Templul lui Solomon

Critica necruţătoare şi justificată a cronografelor gotice a fost fatală originii legendare a Fraternităţii. Totuşi, sentimentul legăturii cu actul ziditor al istoriei biblice nu a putut părăsi mentalitatea Masoneriei albastre. După 1717, prezenţa Templului lui Solomon acaparează orizontul Francmasoneriei, iar după 1725 se naşte legenda gradului 3, avându-l drept erou arhetipal pe Hiram, proclamat arhitect al Templului. Legenda lui Hiram este la fel de fabuloasă ca şi istoria din cronografele gotice, din care, de altminteri, derivă. Ea copiază un episod legat de cei trei fii ai lui Noe care îşi căutau tatăl, precum şi the veritable secret which this famous preacher had (veritabilul secret pe care-l deţinea acest faimos predicator; ms. Graham, 1726, actualizat de Coil). 

Deşi astăzi majoritatea cercetătorilor încearcă să separe evoluţia Masoneriei de vreo eventuală moştenire din partea legendelor Companionajului (celebră asociaţie a calfelor), nu ne putem opri de a observa că figura mitică a lui Hiram arhitectul este un arhetip puternic al tradiţiei Companionajului, anterior succesului lui extraordinar din ritualul masonic.