Termenul principiu vine din latinescul principium, -ii, cu sensul de „obârşie, început, izvor”. Este, astfel, un termen al timpuriului, ceea ce, în hermeneutică, îl leagă de esenţă, adică de ceea ce face ca un lucru să fie aşa şi nu altfel. În metafizică, el şi-a întărit această semnificaţie, fiind asimilat cu temeiul, cu teza fundamentală ori cu legea. Autori masoni prestigioşi, de genul lui Henry Wilson Coil, l-au preferat în concurenţa cu termenul landmark, deoarece readucea cercetarea masonologică în limitele hermeneuticii tradiţionale. „Landmark-ul” poate avea vastitatea unei mitologii; principiile, însă, sunt obligate să aparţină unei esenţe definibile.

În acest sens, ca referindu-se la esenţă, Coil propune o listă de principii care caracterizează Masoneria albastră:

1. Derivarea şi descendenţa Fraternităţii din lojile francmasonilor operativi medievali şi fondarea Societăţii speculative a Bărbaţilor pe baza Constituţiilor, Îndatoririlor, Rânduielilor, Legendelor, Breslelor sau Meşteşugului lor.
2. Moralitatea, inculcată prin simbolismul uneltelor de lucru.
3. Iubirea fraternă, egalitatea în lojă, ajutorul mutual şi sprijinul, precum şi interdicţia de a da în judecată ori a înlătura un Frate.
4. Caracterul universal al apartenenţei într-o Fraternitate unificată, masonii individuali având modalităţi secrete de recunoaştere şi fiind pretutindeni îndrituiţi la privilegiile, ori subiecţi ai responsabilităţilor derivând din calitatea de membru.
5. O. B. (jurământul) [în engleză O. B. e prescurtarea cuvântului Obligation].
6. Cerinţe morale, mentale şi fizice pentru admitere.
7. Întâlnirile în lojă sunt conduse de un Venerabil, ajutat de Supraveghetori.
8. Secretul tuturor lucrărilor şi activităţilor din lojă, precum şi cel al comunicărilor confidenţiale.
9. Loialitate faţă de guvernul civil.
10. Legendele francmasonilor.
11. Conferinţele şi Îndatoririle.

Totuşi, ceea ce face din Francmasonerie un subiect atât de important pentru opinia publică este implicarea ei în istoria publică. Cu alte cuvinte, Fraternitatea a fost capabilă să producă evenimente de importanţă istorică. Cel mai puternic produs al său rămâne, indiscutabil, mentalitatea masonică.

Mentalitatea defineşte un mod de a gândi şi de a acţiona ce caracterizează omul aflat în diverse momente ale vieţii şi colectivităţile aflate în diverse momente ale istoriei. Astfel, el este foarte important în teoria informaţiei. Lucrul devine evident dacă mergem în timpuriul noţiunii de „informaţie”, căci termenul provine de la latinescul informare, a da formă minţii, a formula o idee despre.     

Astăzi mentalitatea masonică a penetrat şi a transformat atât de profund mentalitatea lumii civilizate, încât frecvent e greu să mai facem vreo deosebire. Există foste mari areale masonice care par să se stingă în mod natural, prin îmbătrânire liniştită, tocmai pentru că mentalitatea masonică a devenit mentalitatea de uz curent. Produsele cele mai cunoscute ale acestei mentalităţi sunt democraţia modernă şi Drepturile omului; însă noi trebuie să înţelegem timpuriul lor, adică modul-de-a-fi care le-a generat.
Mentalitatea masonică se caracterizează printr-un principiu fundamental şi printr-un set de valori obligatorii.

 

Principiul fundamental este fapta bună, adică trecerea în faptă a comandamentelor divine, operarea în concretul lumii. Acest principiu se exprimă simbolic prin combinarea triunghiului divin (cu vârful în sus) închipuit prin compas cu triunghiul materiei (cu vârful în jos) închipuit prin echer.

Valorile obligatorii sunt libertatea, egalitatea, caritatea, toleranţa şi geometria.

Libertatea este o formă a singurătăţii – şi anume, acea singurătate care permite unei existenţe gregare să devină persoană unică. Vorbim aşadar despre o singurătate ontologică, înscrisă în codul stării-de-a-fi a omului, deoarece fiecare om este unic. Privat de libertate, omul se alienează, adică este atacat în chiar ontologia sa, în natura lui de existenţă unică şi irepetabilă. De aceea putem observa o veritabilă galerie a alienării în societăţile totalitare şi în puşcării.

Egalitatea trebuie formulată din perspectiva lui Dumnezeu, bine descrisă în versetul Matei 5;45: „[…] El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”. Dumnezeu, aşadar, îi tratează în mod egal pe toţi oamenii, chiar dacă ei nu sunt deloc egali. Egalitatea vorbeşte despre puterea de a-i trata în mod egal pe oamenii care sunt atât de diferiţi.

Caritatea este una din valorile cele mai puţin înţelese, deoarece în majoritatea limbilor moderne ea se confundă cu milostenia. Termenul caritate vine de la un cuvântul latin caritas, atis, ce traduce grecescul agape, dragostea divină, iubirea supremă, necondiţionată, nemărginită, transfiguratoare. Această iubire supremă e, în realitate, valoarea invocată în Masonerie, din care a rămas, ca o amintire, termenul agapă, binecunoscut tuturor Fraţilor.

Toleranţa este, iarăşi, una din valorile cele mai puţin înţelese azi, deoarece semnificaţia actuală se referă la a-l tolera pe aproapele tău. La origine, însă, în vechile documente masonice ale sec. al XVIII-lea, toleranţa se referea la propria persoană, descriind limita până unde cineva îşi putea permite să greşească. Această valoare avea şi o expresie simbolică geometrică: un cerc cu centrul marcat printr-un punct. Circumferinţa cercului delimita, simbolic, marginea până unde persoana avea voie să se rătăcească, adică să comită eventuale greşeli, the boundary line of his conduct, precum scrie în cartea de ritualuri Webb-Preston (1797) [1]. Astfel, toleranţa supraveghea libertatea, nepermiţându-i să devină, precum s-a zis, „acoperământ al răutăţii” [2].

Laolaltă, libertatea, egalitatea, caritatea şi toleranţa alcătuiesc marele aliaj numit fraternitate.

Geometria, a cincia artă liberală, este o valoare nu numai din punct de vedere epistemologic, ci şi axiologic, deoarece rămâne ştiinţa cea mai opusă haosului, dedicată esenţial formării şi stabilizării. Ea are ca principiu adevărul şi calităţi precum raţionalitate, eleganţă, ordine, claritate, armonie, pe care le regăsim ca deziderate în acţiunea masonică. Geometria este o valoare atât de importantă, încât e singura care ajunsese, în textele vechi, sinonimul perfect al termenului Masonerie.

_____

[1] Vezi discuţia, inclusiv citate ample din Webb-Preston, în  Henry Wilson Coil – Masonic Encyclopedia, Macoy Publishing & Supply Co., Inc., Richmond, Virginia, 1996, p.480.
[2] 1 Petru 3;16.